nepasarea...

    Stau si am gandesc cate lucruri se intampla pe la spatele nostru. Exista oameni, amici, prieteni care stiu sa se joace foarte bine si frumos cu sentimentele noastre fara sa ne dam seama de adevaratele lor teluri. Exista persoane care recurg la minciuna, egoism si nepasare. Ai incredere deplina in ei, sunt prietenii tai, pe care te-ai baza la bine si la greu, dar ei si la bine si la greu se comporta intr-un fel de fata cu tine, iar pe la spate te injunghie cu nepasare.

    Cum pot unii sa faca lucruri care stiu ca pe altii ii va durea? De unde atata NEPASARE, frate? Dar totusi nepasarea asta ce e? si de unde vine? Oare nepasarea e aceea care doare, care pica cand ti-e lumea mai draga...sau cand totul e roz sau pare a fi? Oare nepasarea e aceea care te loveste in plin ca un pumn in plex si care iti taie respiratia? 

    Nu stiu exact ce esta, dar stiu sigur ca exista din pacate, declansand durere si suferinta. 

    Dar cum o combatem?

Dacă şi cu Parcă

   Poate ca nu ajungeam aici...

   Daca imi spuneai ca iti pare rau, ca ai gresit, ca nu ai vrut sa sune asa, ca nu ai vrut sa te comporti asa...

   Te iertam. Iertam tot, uitam, ma faceam ca nu s-a intamplat nimic. Dar tu nu ai facut nimic, nu te-ai gandit o clipa la mine! Nu ai facut nimic.Ti-a pasat doar de sufletul tau, doar de cine esti tu si ce poti sa faci.

   Eu n-am sa-mi mai calc pe mandrie si nu am sa mai vin sa-ti vorbesc. Daca vrei sa imi arati ca iti pasa fa-o si nu te mai comporta ca un copil, daca nu poti, sa pleci, sa pleci de tot. Nu glumesc de data asta. Mi-a ajuns tot ce ai zis in scris...caci tu doar asa poti sa spui lucrurilor pe nume, in fata mai greu. Regret tot, inclusiv ca te-am iubit atat de mult.

P.S.: Toate bune si frumoase nu?